Work-Life Balance, o ecuație fără rezolvare?
Au trecut 13 ani de când am devenit mamă și tot atâția de când sunt în căutarea unui echilibru între viața profesională și cea de familie. Cea mai mare provocare a mea în tot acest timp nu a fost nici să pierd nopțile îngrijind copiii sau să fac home-schooling pe perioada pandemiei, nici să-mi fac foarte bine jobul sau să cresc o afacere, ci mai ales să găsesc echilibrul între toate aceste aspecte, neuitând nici de sufletul meu. Mi s-a părut mereu ușor, chiar relaxant, să mă focalizez 100% pe un singur aspect al vieții - fie el profesional sau legat de familie - însă extrem de greu să joglez cu amândouă în același timp. Am oscilat între perioade de timp în care m-am concentrat pe profesie, obținând rezultate frumoase, dar pierzând pe partea de familie, și perioade de focus prioritar pe familie, când business-ul a avut de suferit. Oricum o dădeam, aveam impresia că atunci când trag într-o direcție, se strică cealaltă, ca și cum echilibrul ăsta ar fi o pătură mică de care trag două persoane înfrigurate.
Căutând să obțin echilibrul cu mintea mea rațională, am încercat tot felul de metode de time management, work models și parenting, dar toate au funcționat doar până la un punct, când au intervenit situații neprevăzute care au avut nevoie de toată conștiința mea. Așadar, ca urmare a unei lungi perioade de haos cauzat de multele îmbolnăviri ale membrilor familiei, am realizat că nu pot câștiga lupta echilibrului Work-Family cu această abordare duală (modelul păturii trase din două părți). Am învățat că pot găsi metode matematice de rezolvare a acestei dualități (part-time work, 8-8-8 hours day, 4 hours workweek….), dar că ele vor funcționa doar până la un anumit punct și că oricum nu-mi aduc bucurie.
În urma unui proces de introspecție și self-coaching am realizat că problema era mai degrabă una legată de abordarea duală (ori-ori) și că în dualitate nu este nici echilibru, nici bucurie, deoarece unde este dualitate va fi și conflict. Atunci m-am gândit că o ieșire din acest model dual ar fi să renunț la o dimensiune sau să mai adaug una. Ei bine, inițial am încercat să elimin dimensiunea profesională, dar nu a funcționat, căci ea striga foarte tare dinăuntrul meu. Atunci am primit-o înapoi și mi-am adus aminte de modelul Treimic (modelul Iubirii) care a fost creat de Dumnezeu tocmai pentru a rezolva “problema dualității” și m-am gândit că asta trebuie să fie și soluția la problema mea.
Cu ceva reticență la început (venită din credința limitativă că nu am timp să fac bine nici cele 2 direcții, familie și profesie …cum voi reuși cu 3 ?), am introdus o a treia dimensiune în ecuație - cea spirituală - dimensiune care poate fi numită Dumnezeu, Armonie, Iubire, Sistem de susținere, Practică, etc. Denumirea contează mai puțin; importantă este schimbarea abordării de la una dualistă, la una treimică, în care focusul nu mai este pe cele două extreme (family & work), ci pe altceva (sau Altcineva) mai important decât amândouă. Asta înseamnă că nu mai caut nici să fiu soția/mama perfectă, nici să am succes în business, ci pornirea spre perfecțiune și performanță merge spre a treia dimensiune - și celelalte două dimensiuni se aliniază apoi perfect.
Și pentru că rolul de Coach nu mă lasă să las lucrurile la nivel filozofic, detaliez mai jos ce înseamnă concret această abordare pentru mine:
Obișnuințe care să susțină această abordare. Concret, această nouă dimensiune (spirituală) are nevoie de timp alocat în programul meu zilnic, prin acțiuni care să-mi focalizeze atenția pe ea. Pentru mine, aceste acțiuni sunt rugăciunea, cititul de texte sacre și scrisul, dar cred că orice practică care cultivă starea de Iubire, Acceptare și Recunoștință este eficientă în acest sens. Aceste acțiuni nu existau în abordarea mea duală, în care mă luptam să jonglez între profesie și familie, deoarece aveam credința limitativă că Nu am timp pentru nimic altceva. Însă experiența mi-a arătat că atunci când îmi fac timp pentru dimensiunea spirituală, se creează o stare de liniște și pace care mă face să am mai mult timp și spațiu mental (lucru destul de contraintuitiv pentru mintea rațională).
Simplitate și Tihnă. Pentru că dimensiunea spirituală este cea care primește mai multă conștiință, voi căuta să rezolv treburile din celelalte 2 dimensiuni (work & family) într-un mod cât mai simplu și tihnit. Nu înseamnă că le ignor sau amân, ci doar că le abordez cu simplitate și pragmatism, folosind întrebări din practica de Coaching:
Care este acel lucru pe care pot să-l fac (pentru familia mea sau pentru business-ul meu), și pe care dacă-l fac, orice altceva va deveni mai simplu si chiar nenecesar? (inspirată din cartea “The One Thing” de Gary Keller, Jay Papasan)
Cum pot rezolva cel mai simplu acest lucru?
Cum pot să-mi păstrez starea de liniște în această situație?
Pot să fac această acțiune păstrându-mi starea de tihnă? (cu această întrebare am ajuns să renunț la anumite canale social media și grupuri Whatsapp care îmi luau din conștiință și îmi complicau viața).
Atunci când am transformat Simplitatea și Tihna în valori importante, am realizat cum eu îmi complicam inutil viața, doar pentru a trăi anumite modele mentale sau credințe (de exemplu modelul femeii de succes), pentru a-mi satisface o anumită curiozitate nesănătoasă (pe social media și grupuri) sau pentru a câștiga un argument (cu soțul sau copiii). Am învățat că lucrurile sunt de fapt simple și că noi le complicăm.
Mai puține planuri și mai mult “go with the flow”. Lucrez mai puțin cu planuri născocite de mintea mea și mai mult cu intenția și intuiția. Clarific ceea ce îmi doresc și apoi mă dau la o parte din fața procesului, necontrolând cum voi obține asta. Asta NU înseamnă că nu voi face nimic și că voi atrage în mod magic ce-mi doresc (cum se înțelege deseori din Legea Atracției), ci că nu încerc să controlez procesul de manifestare prin prea multe planuri proprii. Renunț la control, nu la acțiune, căci fără acțiune nu există manifestare.
Și atunci cum știu ce acțiuni să fac? Atunci când cultiv zilnic starea de Iubire, Recunoștință și Acceptare (de la punctul 1), intuiția va lucra activ și voi ști în mod intuitiv ce acțiuni am nevoie să fac pentru a materializa intenția, și mai mult, voi crea acele oportunități de a acționa (sincronicități) din interior în exterior.
Cu siguranță mai sunt și alte aspecte care țin de această abordare și promit să le adăug aici pe măsură ce le descopăr.
P.S. Dacă ești și tu în căutarea echilibrului și rezonezi (sau nu) cu această abordare, te invit la o sesiune de explorare a soluțiilor spre o viață cu tihnă și bucurie. Completează formularul de contact și vom stabili împreună o sesiune de coaching gratuită. 