Antreprenorul Tihnit (Lifestyle Entrepreneur)

În cultura noastră, îi admirăm deseori doar pe acei antreprenori care vin cu o idee revoluționară pentru care atrag milioane de euro sau dolari investiții, cresc rapid, după care  vând afacerea ("fac exit") pentru și mai multe milioane. 

Adevărul este că nu există așa de mulți antreprenori revoluționari. Mai mult, din biografiile și cărțile lor reiese că aceasta nu reprezintă neapărat calea fericirii și că deseori este nevoie să compromită alte aspecte importante ale vieții lor.

Să-i păstrăm ca și inspirație, să învățăm de la ei, însă să recunoaștem că există și o altă cale, cea a antreprenorului care face lucrurile mai tihnit, păstrând în echilibru și celelalte aspecte ale vieții precum familia, sănătatea, evoluția spirituală, etc.



Recunosc că la începutul drumului antreprenorial aveam și eu acest model al antreprenorului revoluționar ca țintă pentru afacerea noastră.  Nici nu știam că există și o altă posibilitate. Însă am avut norocul să discut cu un antreprenor local care se afla deja pe acest drum. Primise deja prima rundă de finanțare, terminase banii și se pregătea pentru a doua. Ceea ce mi-a spus "behind the scenes" m-a marcat: dacă ar fi să poată întoarce timpul înapoi, nu ar mai accepta finanțarea de la investitori. Pe scurt, motivul era pentru că banii investitorilor vin la pachet cu multe constrângeri care te împing să renunți treptat la viziunea și valorile cu care ai pornit la drum. Desigur, există și investitori diferiți, care nu impun prea multe constrângeri, dar majoritatea au ca scop realizarea unui "exit" profitabil pentru ei. 

Nu am mai ținut legătura cu acel antreprenor, dar am aflat că a vândut afacerea și a început un business similar, de data asta fără investitori. De fapt, dacă analizăm traiectoriile antreprenorilor, observăm că foarte puțini antreprenori repetă "modelul investițiilor" după ce vând prima afacere. Majoritatea aleg calea antreprenorului tihnit.

Nu spun că această variantă, a investițiilor din exterior, este rea. Ea este necesară pentru a implementa unele idei revoluționare, care necesită multe resurse financiare. Vreau doar să amintesc că există și o altă variantă, cea în care faci lucrurile in stilul propriu. Pentru unii, stilul propriu înseamnă să poată călători sau să poată lucra de pe vârful muntelui sau pe malul mării, pentru alții înseamnă să aibă timp pentru copii sau pentru un hobby, sau pur și simplu să se bucure de natură pe timpul zilei și să lucreze seara. 

Pentru mine, stilul propriu înseamnă să am timp pentru prioritățile mele - familie, implicarea activă în educația copiilor, sport, alimentație sănătoasă, viața spirituală, învățare și grădinărit. 

Cred că ceea ce au în comun toți antreprenorii tihniți este faptul că nu afacerea/jobul decide programul lor, ci invers, afacerea se adaptează și susține stilul de viață și prioritățile alese. Acest tip de antreprenoriat a prins aripi în ultima perioadă, mai ales în țările mai dezvoltate, și este cunoscut ca și "lifestyle entrepreneurship". Mi-ar plăcea să-l văd implementat mai mult și la noi acasă și sper ca acest spațiu să contribuie în acest sens.

Previous
Previous

Reality or Interpretation?